Un tablou de toamnă
Astăzi am simțit cum mi-a pictat toamna un tablou în culorile sufletului meu.
Interesant, când eram mai tânără vedeam toamna ca pe ceva rău sau neplăcut. Observam cum mi se termină vacanța, cum se răcește vremea și cum se golesc copacii și se micșorează zilele… Acum văd bogăția fructelor și a legumelor de toamnă, tablourile în mărime naturală pictate de toamnă pe dealuri, simt soarele blând al după-amiezilor senine de toamnă…
Am ajuns să prețuiesc fiecare anotimp și inevitabil îmi zboară gândul la analogia anotimpurilor vieții, patru anotimpuri pentru patru perioade ale vieții noastre.
Ce frumoasă e primăvara, când ne trezim la viață. Vine cu frenezie, cu prospețime, cu entuziasmul începuturilor așa cum vine și un copil pe lume. Dar în primăvară, pe cât de minunată este ea, încă nu ne atingem potențialul maxim. Copacii înfrunzesc și înfloresc, dar prea puțini rodesc, majoritatea vor da rod abia mai târziu, la vară. Primii 25 de ani din viață par ca o primăvară, ne luăm elanul pentru a naviga celelalte anotimpuri.
Vara, anotimpul etern, al vacanțelor, al abundenței, al zilelor lungi și nopților senine cu cer înstelat și cu ploi de meteoriți, anotimpul maturizării noastre. Vara visăm și explorăm, ne atingem potențialul maxim. Vara simțim că trăim și ne dorim să nu se termine niciodată.
Dar încet, încet, parcă pe nesimțite se așterne toamna. Cu liniștea ei, cu așezarea ei, cu roadele ei târzii, care au avut nevoie de timp să se împlinească. Toamna culegem roadele pentru că strădania ne-a fost în celelalte anotimpuri. Le savurăm, le degustăm și le împărțim cu cei dragi.
Și așa vine și iarna, anotimpul de care ne temem. Ne temem de iernile aspre, de crivățul puternic din zonele din sud ale țării, de frigul pe care l-au îndurat poate bunicii și străbunicii noștri care nu aveau acces la încălzire centralizată, de nopțile lungi și parcă nesfârșite care ne împing spre reflecție și introspecție. Iarna poate fi blândă și senină dacă ne-am pregătit pentru ea. Dacă avem tot ce ne trebuie, putem fi împăcați cu noi, putem admira zăpada care se așterne pe dealuri, ne putem bucura de luna decembrie, așa-numita lună a cadourilor, dar ce ne facem cu luna ianuarie? Luna lungă de iarnă, geroasă, parcă nesfârșită…
Așa cum învățăm din natură, iarna ne pregătește pentru o nouă primăvară. Iar în analogia anotimpurilor vieții, noul început este pe lumea cealaltă, în funcție de credințele personale ale fiecăruia. Atât natura, cât și viața sunt ciclice. Nimic nu se pierde, totul se transformă.